urasc diminetile

M-am trezit la 5 dimineata. Am senzatia aia de ameteala, ca atunci cand ma cuprinde o gripa la inceput, ca atunci cand trec 2-3 zile fara sa beau cafea. Urasc sa ma trezesc asa devreme, dar trebuie. Macar am timp sa citesc presa. Uau, ce exprimare. De fapt, ma uit la Badea online, m-am saturat de falsii jurnalisti care se invart in jurul cozii fara sa spuna nimic, scapand din ochi evidentul. Nu-mi vine sa cred ca dupa 2 decenii ne indreptam din nou spre totalitarism si nu-si da nimeni seama de asta. Sau nu le-o fi pasand. Am multi prieteni care intra in categoria asta. O fi ca in 1984, care apropo e cartea mea preferata. Nu-ti dai niciodata seama de nimic pana nu e prea tarziu, si de cele mai multe ori devine prea tarziu. “Do it to Julie, not me” exprima perfect totul si cel mai tragic e cand ajungi sa spui ceva de gen. Dar am deviat. Asta n-are inca nici o treaba cu ce se intampla in tara asta, dar are foarte mult de-a face cu degradarea umana. As vrea sa se intample ceva bun. Macar o data sa cred ca am o sansa aici si ca nu trebuie sa-mi iau viata de la capat in alt loc.

Damien Rice – The Blower’s Daughter

And so it is
Just like you said it would be
Life goes easy on me
Most of the time
And so it is
The shorter story
No love, no glory
No hero in her skies